Politica externă

Cooperare regională / OCEMN / Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră

Despre Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră

I. Istoricul şi obiectivele cooperării

Iniţiativa Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN) a fost lansată oficial, prin semnarea Declaraţiei de la Istanbul, la 25 iunie 1992.

Fondatorii OCEMN sunt unsprezece state:

• cinci ţări balcanice — Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia
• trei ţări riverane — Moldova, Federaţia Rusă, Ucraina
• trei ţări caucaziene — Armenia, Azerbaijan şi Georgia

Regiunea cuprinsă în cadrul organizaţiei acoperă o suprafaţă ce se întinde de la Marea Adriatică la Oceanul Pacific, şi care, pe lângă Marea Neagră, este scăldată de alte şapte mări: Marea Azov, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Caspică, Marea Ionică, Marea Adriatică şi Marea Mediterană.

Importanţa regiunii este dată de resursele umane şi naturale, de potenţialul surselor de energie, în special petrol şi gaz şi de amplasarea pe trasee de tranzit semnificative din punct de vedere strategic.

Evoluţia cooperării economice în jurul Mării Negre poate fi împărţită în trei etape:

1. prima, de formare, lipsită de rezultate şi fără o organizare clară, a durat până la întâlnirea de la Bucureşti, din anul 1995, când miniştrii de externe au adoptat un "Plan de acţiune" care a dus la consolidarea mecanismelor de cooperare;
2. în cea de a doua, s-a introdus sistemul Troicii ministeriale, a început finanţarea comună a Secretariatului Internaţional Permanent (PERMIS) de la Istanbul, s-au intensificat reuniunile la toate nivelele şi s-a semnat "Carta CEMN", la Yalta, la 5 iunie 1998;
3. după semnarea Cartei, CEMN şi-a asumat toate caracteristicile unei organizaţii internaţionale regionale şi a îmbrăcat o formă instituţionalizată, cu o largă varietate de structuri de cooperare şi un mare număr de organisme abilitate să adopte documente cu valenţă internaţională. La 30 aprilie 1999, cu ocazia Reuniunii miniştrilor afacerilor externe ai ţărilor membre CEMN de la Tbilisi, a luat fiinţă efectiv Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, ca urmare a depunerii instrumentelor de ratificare de către 10 state membre, printre care şi România.

OCEMN a devenit, de la acea dată, o structură regională de cooperare economică.

OCEMN a dobândit statutul de observator la ONU începând cu 8 octombrie 1999, urmare a adoptării Rezoluţiei A/54/5.

Cele două documente adoptate la Istanbul la 25 iunie 1992, "Declaration on Black Sea Economic Cooperation" şi "Bosphorus Statement" indică principalele obiective ale OCEMN: accelerarea dezvoltării economice şi sociale a statelor membre în perspectiva integrării lor în Uniunea Europeană, intensificarea cooperării multilaterale şi folosirea avantajelor care decurg din proximitatea geografică şi complementaritatea economiilor naţionale.

La 25 iunie 2002, la Istanbul, Şefii de Stat şi de Guvern din regiunea Mării Negre au marcat, în cadrul unei reuniuni extraordinare, aniversarea a zece ani de la crearea Cooperării Economice a Mării Negre. Summit-ul aniversar OCEMN a oferit posibilitatea evocării realizărilor Organizaţiei în cei 10 ani care au trecut de la lansarea procesului de cooperare în zona Mării Negre, precum şi a semnării "Declaraţiei Deceniale" prin care se marchează trecerea organizaţiei într-o nouă etapă de evoluţie şi în care sunt creionate domeniile viitoare de acţiune, cum ar fi cele legate de securitatea şi stabilitatea regională, cooperarea cu Uniunea Europeană, colaborarea cu alte iniţiative şi structuri regionale.

II. Organizare şi structuri instituţionale

State membre — Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina şi Serbia – Muntenegru.

Observatori — Austria, Egipt, Israel, Italia, Polonia, Slovacia, Tunisia, Franţa, Germania şi Conferinţa Cartei Energiei.

Alte organizaţii şi instituţii internaţionale — Uniunea Europeană, OSCE, Consiliul Europei, CEE/ONU, ONUDI, BERD, BEI, Organizaţia Meteorologică Mondială (WMO) şi FAO sprijină activităţile OCEMN.

Întâlniri periodice ale şefilor de stat sau de guvern:

• Istanbul — 25 iunie 1992;
• Bucureşti — 30 iunie 1995;
• Moscova — 25 octombrie 1996;
• Yalta — 5 iunie 1998;
• Yalta — 10—11 septembrie 1999;
• Istanbul — 17 noiembrie 1999.

Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe

Forul de decizie al OCEMN este Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe (Consiliul Ministerial) care se întruneşte semestrial în ţara care deţine Preşedinţia în exerciţiu.

La reuniunile miniştrilor de externe, deciziile se adoptă prin consens pentru primirea unor noi membri, acordarea statutului de observator, crearea de noi mecanisme sau modificarea structurii acestora, adoptarea sau modificarea regulilor de procedură şi a regulamentelor financiare.

Pentru alte decizii este nevoie de o majoritate de 2/3 din voturile exprimate.

Comitetul Înalţilor Funcţionari (CÎF) alcătuit din miniştrii afacerilor externe ale statelor membre OCEMN; în cadrul CÎF sunt analizate principalele probleme ale organizaţiei şi se formulează propuneri înaintate Consiliului Ministerial. Reuniunile CÎF pot fi:

• Ordinare — în perioada premergătoare reuniunilor Consiliului Ministerial, fiind destinate pregătirii acestora;
• Extraordinare — care pot fi convocate de Preşedinţia în exerciţiu.

Grupurile de lucru, la care se adaugă întâlniri ale grupurilor de lucru ad-hoc şi ale experţilor acoperă următoarele domenii:

1. energie
2. turism
3. ştiinţă şi tehnologie
4. ocrotirea sănătăţii şi farmaceutică
5. reţele de transport
6. reţele electrice
7. promovarea şi protejarea investiţiilor
8. cooperare industrială şi comercială
9. finanţe şi bănci
10. schimb de date statistice şi informaţii economice
11. agricultură şi industrie alimentară
12. mediu

Secretariatul Internaţional Permanent (PERMIS), cu sediul la Istanbul. De la 1 noiembrie 2003, structura PERMIS cuprinde:

1. Secretar General
2. Prim Secretar General Adjunct
3. Coordonator de proiecte
4. Consilier juridic
5. 4 posturi de director executiv

III. Organisme înrudite (Related Bodies)

1. Adunarea Parlamentară a OCEMN (PABSEC)
2. Consiliul OCEMN al oamenilor de afaceri
3. Centrul Internaţional de Studii la Marea Neagră
4. Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BSTDB)
5. Centrul Coordonator al OCEMN privind schimbul de date statistice şi informaţii economice

IV. Centre afiliate (Affliliated Centers)

1. Centrul regional pentru energie
2. Centrul de coordonare a datelor statistice
3. Centrul pentru întreprinderile mici şi mijlocii

V. Proiecte şi acţiuni prioritare

Prin decizia Consiliului Ministerial de la Tirana, la 25 octombrie 2002, a fost constituit Fondul de Dezvoltare a Proiectelor (FDP), iar în perioada 14-15 iulie 2003, a avut loc la Istanbul, o reuniune preliminară de constituire a Comitetului Director a FDP (PDF Steering Committee).

După definirea unor domenii prioritare de cooperare, OCEMN se orientează către proiecte de dezvoltare regională, între care mai importante sunt:

1. interconectarea reţelelor electrice şi conectarea lor la sistemele din vestul Europei
2. dezvoltarea infrastructurilor de transport, prin prelungirea către Est a marilor magistrale europene
3. construirea unor conducte pentru transportul petrolului şi gazelor naturale
4. modernizarea şi interconectarea sistemelor de comunicaţii (aflate în execuţie) etc

VI. Concluzii

In deceniul său de existenţă, Organizaţia pentru Cooperare Economică a Mării Negre şi-a justificat, într-o oarecare măsură, motivele pentru care a fost creată. Prin spectrul său larg de activităţi ale OCEMN, regiunea Mării Negre se apropie, gradual, de criteriile europene de cooperare regională, ca bază şi precondiţie a securităţii şi prosperităţii. Având în vedere diferenţele semnificative, economice şi sociale, dintre ţările participante, OCEMN nu poate produce rezultate rapide şi spectaculoase, dar, oferă un cadru propice stimulării încrederii reciproce între ţările membre vecine şi contribuie la dezvoltarea spiritului de cooperare multilaterală, pregătind, astfel, statele participante pentru o angajare viabilă în proiectele mai ambiţioase ale integrării europene.