Primele contacte ale Republicii Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică au fost stabilite după Declararea Independenţei. La 20 decembrie 1991, la Bruxelles, a avut loc reuniunea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică (CCNA), creat în urma hotărârii reuniunii la nivel înalt a ţărilor membre ale NATO de la Roma din 7-8 noiembrie 1991. La prima reuniune a CCNA a participat Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Moldova, ţara noastră devenind astfel stat membru al Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică. Scopul creării CCNA a fost de a institui un organism permanent de consultări între adversarii de altă dată în problemele primordiale de securitate general-europeană.

 

La 6 ianuarie 1994, cu ocazia reuniunii la nivel înalt a Alianţei Nord-Atlantice, la care a fost examinată iniţiativa americană "Parteneriatul pentru Pace", Preşedintele Republicii Moldova a exprimat disponibilitatea ţării noastre de a adera la acest Program.

 

La 16 martie 1994, la Bruxelles, la Cartierul General al NATO, a avut loc prima întrevedere a Preşedintelui RM cu Secretarul General al NATO urmată de semnarea Documentului-cadru al Programului "Parteneriatul pentru Pace". Republica Moldova a fost cea de-a 12 ţară-semnatară a programului în cauză, respectiv, a 2-a din CSI, după Ucraina.

 

La 29 mai 1997, la Sintra (Portugalia) a avut loc reuniunea CCNA, la nivelul miniştrilor de externe. Pornind de la necesitatea stabilirii unor relaţii noi cu partenerii de cooperare, NATO a propus transformarea CCNA într-o structură mai eficienta - Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (CPEA).

 

În vederea coordonării cît mai efective a activităţilor pe linia NATO, la 16 decembrie 1997 a fost instituită Misiunea Republicii Moldova pe lângă NATO. În calitate de şef al Misiunii a fost desemnat Ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei.

 

Dialogul politic a continuat prin vizita de lucru a Preşedintelui RM la Bruxelles (25-27 ianuarie 1998) în cadrul căreia a avut întrevederi cu Secretarul General NATO şi cu Secretarul General al UEO. Semnificativă a fost cea de-a doua vizită de lucru la Chişinău a Secretarului General NATO (28-29 septembrie 1998) care a constituit o nouă etapă în dezvoltarea raporturilor Moldova - NATO. Vizita a avut mai multe scopuri, printre care  accentuarea schimbărilor pozitive care au survenit în domeniul securităţii pe continentul european pe parcursul anilor, evaluarea perspectivelor colaborării Republicii Moldova în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

 

 

Importantă a fost vizita preşedintelui V. Voronin la Cartierul General NATO la 28 iunie 2001 unde a fost semnat Memorandumul de înţelegere cu Organizaţia NATO pentru Menţinere şi Aprovizionare (NAMSO) privind cooperarea în domeniul logistic.

 

Urmare a acestui Memorandum a fost posibilă crearea în anul 2002 a unui Fond de afectare specială finanţat de ţările membre NATO destinat distrugerii unui lot de mine antipersonal şi muniţii cu termen expirat din dotarea Armatei naţionale a RM, precum şi a unei cantităţi importante de combustibil rachetar de tip melanj. Proiectul a fost implementat de Agenţia NATO pentru Menţinere şi Aprovizionare tehnică (NAMSA). Graţie acestui proiect a fost eliminat un pericol ecologic de proporţii şi realizate, înainte de termen, prevederile de bază ale Convenţiei de la Ottawa cu privire la interzicerea minelor antipersonal, astfel, Republica Moldova fiind printre primele state din regiune care a exclus acest tip de arme din arsenalele sale. Un alt proiect pe cale de realizare cu suportul financiar al Alianţei este şi cel al distrugerii stocurilor de pesticide interzise şi inutilizabile în Republica Moldova.    

Începând cu anul 2002 RM este parte la Grupul de Cooperare în domeniul Securităţii în Sud-estul Europei (SEEGROUP), aderînd la o serie de proiecte relevante în domeniu, precum SEESTUDY, SEECHANGE, SEESTAFF, SEEMAG.

 

La 7 iunie 2005 Preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin a vizitat Cartierul General al Alianţei participînd la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic. În cadrul acesteia, a fost declarată intenţia ţării noastre de a adopta un Plan individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP).