Instituţiile Uniunii Europene


Parlamentul European (PE) are mai multe competenţe, mai importante fiind cele consultative, de participare în elaborarea legislaţiei, de control asupra activităţii altor instituţii comunitare, pentru desemnare şi confirmare în funcţii, de gestionare şi monitorizare a executării bugetului.

Exercitînd competenţele consultative, PE îşi poate exprima opinia (de obicei, sub formă de rezoluţii) cu privire la toate problemele ce vizează Uniunea Europeană, înaintînd-o instituţiilor comunitare. Pe de altă parte, şi propunerile Comisiei către Consiliu sunt înaintate Parlamentului European pentru o opinie consultativă. Parlamentul European poate sugera modificări, poate amîna adoptarea unei hotărîri pentru a-şi formula propriile opinii ori poate remite propunerile către comitetele sale specializate. PE este numit în mod neoficial «instituţie cu trei locuri de şedere». Şedinţele plenare se desfăşoară la Strasbourg, membrii Comitetelor parlamentare se întrunesc la Bruxelles, iar personalul administrativ, precum şi Secretariatul General au sediul la Luxembourg.

Consiliul Uniunii Europene (sau Consiliul de Miniştri) este una dintre instituţiile decizionale centrale ale Uniunii Europene şi dispune de competenţe legislative şi executive importante. Consiliul, constituit în baza tratatelor adoptate în anii 50,  exercită o funcţie dublă în sistemul politic al UE: de instituţie a Comunităţii şi de  forum pentru exprimarea intereselor naţionale. Consiliul Uniunii Europene nu are analogii în întreaga lume. Membri ai acestei instituţii sunt miniştrii guvernelor naţionale ale ţărilor UE.  Participarea miniştrilor se determină în baza problemelor discutate. De exemplu, dacă se discută o problemă ce ţine de mediul ambiant, se întrunesc miniştrii ecologiei, şi acest Consiliu este numit Consiliu al mediului.

Problemele ce vizează relaţiile UE cu restul lumii sunt reglementate de către Consiliul pentru relaţii externe şi afaceri generale. Acest Consiliu are, însă,  responsabilităţi mult mai extinse pentru chestiuni de politica generală. Consiliul Uniunii Europene este instituţia în cadrul căreia miniştrii satelor membre decid asupra legilor europene. Sediile sale se află la Bruxelles şi la Strasbourg.

Comisia Europeană (CE) are un caracter supranaţional şi reprezintă organul executiv al Uniunii Europene. Comisia îndeplineşte şi rolul de secretariat al Uniunii Europene, angajînd pentru aceste activităţi funcţionari. Comisia Europeană a fost instituită prin tratatul de fuziune de la Bruxelles (1967), moment în care înalta autoritate a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, Comisia Comunităţii Economice Europene şi Comisia Europeana pentru Apărare au fost  substituite de o comisie unică. Comisia Europeană este calificată drept o forţă motrice a întregului sistem instituţional european, fiind organul executiv al Uniunii Europene şi avînd rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a  monitoriza aplicarea acestora. Sediul Comisiei este la Bruxelles.

Acest „triunghi instituţional” elaborează politicile şi legile care se aplică pe întregul teritoriu al UE. În principiu, Comisia propune legi noi, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia şi statele membre aplică aceste legi, iar Comisia asigură respectarea lor.

Curtea Europeană de Justiţie (CEJ)asigură interpretarea şi aplicarea conformă a TUE. CEJ oferă garanţii juridice, necesare funcţionării legii în toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, soluţionează divergenţele:  dintre statele membre; dintre statele membre şi Uniunea Europeană; dintre instituţiile Uniunii Europene; dintre Uniunea Europeană şi persoane fizice sau juridice, inclusiv colaboratorii ei. Curtea elaborează concluzii privitor la acordurile internaţionale, emite decizii preliminare pentru dosarele transmise ei de către instanţele naţionale, deşi acestea nu au nici o forţă juridică. Tratatul Uniunii Europene a conferit Curţii Europene de Justiţie autoritatea de a aplica amenzi guvernelor statelor,membre pentru neconformarea cu dreptul Uniunii Europene şi de a solicita guvernelor, care nu aplică dreptul european în mod corect, acoperirea daunelor provocate. În activitatea sa, CEJ îndeplineşte rolul de:

  • „curte constituţională”, care analizează încălcările şi implementează dreptul comunitar
  • „curte administrativă” în procesele intentate de persoane fizice sau juridice, care doresc anularea unei legi a Uniunii Europene
  • „curte consultativă”, căreia instituţiile sau statele membre ale UE pot  adresa petiţii ce ţin de revizuirea juridică a acordurilor cu statele care nu sunt membre ale UE şi cu organizaţiile internaţionale. Sediul CEJ este la Luxemburg.

Curtea Europeană de Auditori (CEA), numită uneori şi Curtea de Conturi, este un organ al Uniunii Europene creat cu scopul de a realiza verificările de audit ale bugetului Uniunii Europene şi ale bugetului instituţiilor acesteia. Acest organ verifică legalitatea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene prin intermediul controlului de audit şi inspecţiilor. Scopul creării acestei instituţii a fost de a îmbunătăţi angajamentul instituţional pentru o contabilizare mai sistematică. CEA examinează conturile tuturor încasărilor şi cheltuielilor comunitare şi ale oricărui organism creat de UE. La sfîrşitul fiecărui an financiar, Curtea de Auditori publică un raport anual cu privire la veniturile şi cheltuielile efectuate în mod legal şi regulamentar. Raportul este examinat de Parlamentul European înainte de a fi prezentat Comisiei. Sediul CEA se află la Luxemburg.