GHID DE AFACERI

ELVEŢIA

 

Elvetia

 

Informaţii Generale


 

Suprafaţa:                                                41.290 km2                              
Populaţia:                                                7,3 Mil.                                   
Frontiere:                                                Austria                                             165,1Km
                                                              Liechtenstein                                      41,1Km
                                                              Germania                                          345,7Km
                                                              Franta                                              571,8Km
                                                              Italia                                                 734,2Km
Capitala:                                                 Berna                                  circa 600.000 loc.
Alte oraşe importante:                              Zurich                               circa 1.200.000 loc.
                                                              Geneva                                circa 800.000 loc.
                                                              Basel                                   circa 800.000 loc.
                                                              Lausanne                             circa 600.000 loc.
Limbi oficiale                                           germana                                                  64%
                                                              franceza                                                  19%
                                                              italiana                                                      8%
                                                              retoromana                                                1%
                                                             
Moneda                                                   Francul elveţian (CHF)                                    
PIB/locuitor                                             33.6 mii dolari SUA

Structura de stat şi sistemul politic

Primul stat elveţian s-a format la 1 august 1291, prin unirea a trei cantoane: Uri, Schwyz şi Unterwalden şi a evoluat sub diverse forme de Uniuni sau Ligi de state independente pînă aproape în a doua jumătate a secolului al XIX - lea.
La 29 mai 1848, o dată cu adoptarea primei Constituţii Federale, Elveţia s-a constituit ca stat federal şi a devenit una dintre cele mai tinere republici din Europa acelor vremuri.
Confederaţia Elveţiană este o republică federala de tip parlamentar alcătuita din 23 de cantoane dintre care 3 (Appenzell, Basel, Unterwalden) se împart la rîndul lor, din considerente istorice, în cate doua „semi-cantoane”.

       Appenzell Outer – Rhodes                                                  Grisons                              St. Gall
      Appenzell Inner – Rhodes                                                   Jura                                    Thurgovia
       Argovia                                                                               Lucerne                              Ticino
        Basel –Town                                                                      Neuchatel                           Valais
        Basel – Country                                                                 Nidwalden                          Uri
        Berne                                                                                  Obwalden                          Vaud
        Fribourg                                                                              Schaffhausen                     Zug
        Geneva                                                                                Schwyz                              Zurich
     Glarus                                                                                  Solothurn

Fiecare canton are constituţie, parlament, tribunal şi legi proprii care sunt însă armonizate cu cele ale Confederaţiei. Cantoanele se bucură de o largă autonomie administrativă, au poliţie proprie şi exercită control independent asupra sistemului de educaţie – învatămînt şi a politicii de protecţie socială. De asemenea, fiecare canton îşi poate stabili propriul sistem de taxe. 
În Elveţia structura de stat se desfăşoară pe trei niveluri:
Cel al Confederaţiei – cu competente în materie de politică externă, politică de securitate şi apărare, energie atomică, transport la nivel naţional (căi ferate şi autostrăzi), politică vamală, politică monetară, cercetare–dezvoltare, protecţia mediului, agricultură şi legislaţie, atunci când aceasta are aplicabilitate pe întreg teritoriul naţional.
Cel al cantoanelor – care au constituţie, parlament, guvern şi tribunale proprii. Competenţele la nivel cantonal se referă la sistemul de educaţie (învatamînt primar, secundar şi terţiar), servicii de sănătate, poliţie locală, distribuţia energiei, transport local (drumuri naţionale), promovarea turismului, dezvoltare economică locală, protecţia patrimoniului cultural.
Cel al comunelor – unităţi teritoriale în cadrul cantoanelor (circa 3.000) cu competenţe proprii in materie de educaţie (învaţămînt primar), furnizarea de apă şi electricitate, infrastructuri rutiere locale, taxe şi impozite, amenajarea teritoriului.
Sistemul politic elveţian are un pronunţat caracter democratic şi combină în mod armonios principiile suveranităţii cantoanelor şi al reprezentativităţii proporţionale cu cel al separării puterii. Referendumul, ca parte integrantă a sistemului elveţian de guvernare, este un instrument activ în procesul legislativ, utilizat în cazul amendării Constituţiei Federale sau pentru adoptarea unor legi importante la nivel federal, cazuri în care este necesară atît majoritatea populară (electorală) cît şi cea cantonală.
Constituţia Federală adoptată in 1848, revizuită şi amendată în 1874 şi 1999, stabileşte şi defineşte cele trei organe ale puterii în stat:

Adunarea Federală (http://www.parlament.ch/homepage.htm) este o structură bi-camerală compusă din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor, cele două camere aflîndu-se pe poziţii egale din punct de vedere al importanţei.

Principalele partide reprezentate în Adunarea Federală sunt:


 

 

  Partidul Social-Democrat

2   24%

 

 

  Partidul Radical-Democrat

2   24%

 

 

  Partidul Democrat-Crestin

2   20%

 

 

  UniuneaDemocraticade Centru

2   1%

 

7

Partidul ecologist

4   4%

 

-

Partidul Liberal Elvetian

 

6

-

 

 

5

-

 

 

5

-

Două dintre atribuţiile de bază ale Adunării Federale sunt alegerea Consiliului Federal şi numirea judecătorilor federali.
Consiliul Federal (http://www.admin.ch), echivalentul instituţiei guvernamentale, este autoritatea supremă în stat şi are ca responsabilitate principală conducerea executivă. Este alcătuit din 7 membri – Consilieri – aleşi din 4 in 4 ani de către Adunarea Federală. Începînd cu 1959, principalele partide din Adunarea Federala au convenit o formulă privind componenţa Consiliului Federal, care este valabilă şi în prezent: doua locuri pentru social-democraţi, doua locuri pentru creştini-democraţi, doua locuri pentru radical-democraţi si un loc pentru democraţii de centru.
Funcţia executivă a Consiliului Federal este exercitată prin intermediul a şapte Departamente Federale coordonate fiecare de către un Consilier Federal:
Componenta Consiliului Federal                             
 DFAE    - Departamentul Federal pentru Afaceri Externe
 DFI        - Departamentul Federal pentru Afaceri Interne
 DFJP    - Departamentul Federal de Justiţie şi Poliţie
 DSPS   - Departamentul Federal al Apărării, Protecţiei Civile şi Sport
 DFF      - Departamentul Federal de Finanţe
 DFE      - Departamentul Federal al Economiei
 DETEC - Departamentul Federal pentru Transport, Comunicaţii şi Energie
Preşedintele Confederaţiei, reprezintă statul elveţian în relaţiile internaţionale. Este desemnat pe o perioada de 1 an de către Adunarea Federală dintre membrii Consiliului Federal şi conduce în mod curent şedinţele acestuia. Desemnarea preşedintelui se face în prima miercuri a lunii decembrie a fiecărui an.

Economia în Elveţia

Considerată ca avînd una dintre cele mai „globalizate” economii, Elveţia face parte din grupul primelor 20 cele mai dezvoltate ţări din lume. Cu o suprafaţă de doar 41.290 Km2 şi o populaţie de 7,3 milioane locuitori, ea se află printre primele tari în lume din punct de vedere al venitului pe cap de locuitor, circa 33,6 mii USD, cu 60% mai mult decat media  tarilor membre UE.
Rata şomajului în Elveţia înregistrează valori dintre cele mai scăzute în Europa fiind de 3,3% iar inflaţia s-a menţinut în ultimii ani în jurul valorii de 1%.
O caracteristică importantă a economiei Elveţiene este dată de numărul mare de întreprinderi mici şi mijlocii cu mai puţin de 250 de angajaţi. Ele reprezintă 99.7% din numărul total al companiilor elveţiene şi asigură locuri de munca pentru mai mult de 70% din populaţia aptă de muncă.
Industria elveţiană este dependenta în mare măsură de importuri însă compensează  prin forţa de muncă cu nivel ridicat de calificare şi pregătire şi prin gradul avansat de tehnologizare. Contribuţia acesteia la PIB este de circa 35%.
Agricultura, mecanizată şi intensivă, absoarbe o mică parte a populaţiei active şi are o contribuţie redusă la PIB dar asigură mai mult de 50% din necesarul intern de produse vegetale şi aproape integral pe cel de produse animaliere. Principalul sector al agriculturii este zootehnia, furnizor de produse de bază pentru consumul intern şi export.
Restricţiile de natură geografică şi climaterică, lipsa de resurse naturale au determinat orientarea economiei elveţiene, din ce in ce mai pronunţat, către sectorul terţiar (comerţ, transport, activităţi bancare, turism) care absoarbe peste doua treimi din totalul forţei de munca.
Turismul, beneficiind de condiţii naturale favorabile şi de o infrastructură corespunzătoare, are o contribuţie importantă la PIB.
In domeniul serviciilor, cu precădere în sectorul bancar privat şi cel al asigurărilor, companiile elveţiene deţin o poziţie dominanta pe plan mondial.
Aşezarea geografică, dimensiunea redusă a pieţei interne, lipsa aproape totală de resurse proprii au făcut din economia elveţiană o economie deschisă, puternic dependentă de activităţile de comerţ exterior şi în special de importul de petrol, gaze naturale şi cărbune.
Economia din Elveţia este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un "rai financiar" al investitorilor şi al investiţiilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazează masiv pe afluxul extern constant de investiţii. Din cauza mărimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă, industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii economice a ţării.
Cu o economie semnificativ dependentă de procesele externe, în contextul tot mai accentuat al globalizării, Elveţia are o abordare modernă a problemelor speciale ce ţin de relaţiile internaţionale. Politica economica externă este astfel orientată pe trei axe:

Deşi Uniunea Europeana este principalul său partener comercial, prin votul popular negativ  dat Acordului privind Zona Economică Europeană în decembrie 1992, Elveţia este singura ţară din vestul Europei, cu o economie majoră, care nu face parte din UE. Preocuparea de a atenua consecinţele economice negative datorate neparticipării la piaţa unică europeană s-a concretizat prin semnarea în 1999 a unui prim pachet de 7 acorduri bilaterale cu UE în domenii de interes comun: libera circulaţie a persoanelor, transportul aerian, transportul terestru, agricultura, barierele tehnice în comerţul internaţional, piaţa de achiziţii publice, cercetare-dezvoltare. Cele 7 acorduri au intrat in vigoare începînd cu 1 iunie 2002.
AELS nu joacă un rol determinant în contextul mondial însă importanţa în plan regional nu este de neglijat pentru Elveţia care, prin ponderea economică pe care o are în cadrul asociaţiei poate determina în mod semnificativ politica acesteia.
Membru fondator al AELS, Elveţia joacă un rol activ în lărgirea reţelei de acorduri de liber schimb semnate de tarile membre AELS cu ţări din afara UE. Există o preocupare constantă a Elveţiei de a extinde reţeaua acordurilor dincolo de zona euro-mediteraneană,  dovadă în acest sens fiind acordurile recent semnate, în cadrul AELS, cu Mexic şi Singapore.
Dimensiunea modestă a pieţei interne face ca Elveţia să manifeste un interes special  faţă de cadrul general de reguli de comerţ internaţional şi de proceduri de soluţionare a diferendelor. OMC, ca forum de negocieri permanente între tarile membre în vederea liberalizării comerţului mondial, este pentru Elveţia platforma perfectă de promovare şi apărare a intereselor sale comerciale.  
Din punct de vedere instituţional, politica elveţiană în domeniul economic şi comercial, atît pe plan intern cît şi extern, este elaborată şi pusă în practică de către Departamentul Federal al Economiei, prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Economie – SECO.
SECO (www.seco-admin.ch) a fost creat in 1999 prin fuziunea dintre Biroul Federal pentru Dezvoltare Economica şi Muncă şi Biroul Federal pentru Afaceri Economice Externe. 
Pe plan extern misiunea principala a SECO este de a iniţia, negocia şi încheia acorduri de cooperare economică şi comercială în scopul deschiderii de noi pieţe pentru produsele, serviciile şi investiţiile Elveţiene. În acelaşi timp, SECO este reprezentantul Elveţiei în cadrul organizaţiilor multilaterale precum OMC, OCDE sau UNCTAD.
SECO manifestă o preocupare constantă faţă de sectorul privat din ţările în curs de dezvoltare, pieţele emergente şi economiile în tranziţie avînd ca principale obiective dezvoltarea schimburilor comerciale, creşterea capitalului investit şi transferul de know-how către aceste pieţe. In acest scop au fost dezvoltate programe specifice şi instrumente proprii pentru implementarea lor:

Deşi rolul prioritar al OSEC este de a sprijini firmele elveţiene în identificarea de pieţe şi parteneri externi noi, se acordă, în egală măsură, asistentă de specialitate companiilor străine în vederea stabilirii de contacte şi găsirea de parteneri în Elveţia.

Mediul de afaceri şi climatul investiţional

                             
Economia elveţiană se află, conform clasamentelor întocmite de renumite instituţii internaţionale specializate, între cele mai competitive şi liberale. Principalele coordonate care conferă Elveţiei caracteristicile unui mediu de afaceri privilegiat, adaptat produselor şi serviciilor de înaltă calitate şi tehnicitate sunt: gradul ridicat de protecţie oferit de legislaţia în domeniul afacerilor, stabilitatea pe termen lung a cadrului investiţional, nivelul scăzut de intervenţie şi control din partea autorităţilor, garantarea deplină a dreptului de proprietate, libera competiţie precum şi apărarea secretului bancar.

Cadrul legal

Cadrul legal în domeniul economic este asigurat de Constituţie care consfinţeşte drepturile fundamentale precum dreptul de proprietate, dreptul de a desfăşura activităţi cu scop lucrativ, libertatea comerţului şi stabileşte modul în care sunt distribuite competenţele între Consiliul Federal, administraţiile cantonale şi cele municipale. La nivel federal, legislaţia este elaborată şi aprobată doar cu respectarea procedurilor parlamentare, mecanism care are la baza cele doua elemente fundamentale ale democraţiei elveţiene: iniţiativa populară şi referendumul, procedee care asigură legislaţiei un grad ridicat de stabilitate.
Drepturile constituţionale de bază se aplică în egală măsură şi cetăţenilor străini. Cei care deţin drept de rezidenţă şi permis de munca temporar în Elveţia, au dreptul să înfiinţeze o firmă în aceleaşi condiţii ca cele stabilite pentru cetăţenii elveţieni, pot achiziţiona acţiuni într-o firma elveţiană, pot înfiinţa o sucursală şi pot opera pe teritoriul elveţian. Şi cetăţenii străini care nu deţin permis de rezidenţă pot înfiinţa şi dezvolta propria afacere în Elveţia, dacă aceasta este condusă efectiv de către un cetăţean elveţian.
La înfiinţarea unei firme nu se impune obţinerea unor aprobări speciale din partea guvernului, nu este obligatorie apartenenţa la vre-o federaţie industrială sau comercială, şi nu se cer aprobări din partea vreunei camere de comerţ sau asociaţii de afaceri.
În general, toate domeniile de afaceri sunt deschise investiţiilor şi nu se impune o limită în care să se încadreze participarea străină. Există totuşi unele restricţii în sectoarele în care statul deţine încă monopolul precum căile ferate sau serviciile poştale. Chiar şi în aceste sectoare s-au făcut progrese în direcţia liberalizării, proces convenit în cadrul tratatelor bilaterale dintre Elveţia şi UE.

Reglementări specifice pentru desfăşurarea unor anumite activităţi

Pentru desfăşurarea unor activităţi de afaceri în anumite domenii sau pentru exercitarea unor anumite profesii precum:

există reglementări specifice stabilite la nivel federal sau cantonal. În aceste situaţii este necesară eliberarea, la cerere, a unei licenţe sau a unui permis special. Ca urmare a intrării în vigoare a tratatelor bilaterale cu UE şi a celor de recunoaştere reciprocă a diplomelor profesionale se va produce o relaxare graduală a reglementărilor şi în aceste domenii.
Informaţii suplimentare se pot obţine de la Task Force PME din cadrul Secretariatului de Stat pentru Economie SECO (www.kmuinfo.ch sau www.pmeinfo.ch )  sau de la birourile de cooperare şi promovare comercială din cadrul administraţiilor cantonale.

 

Accesul pe piaţă

Cu excepţia produselor agricole şi a cîtorva grupe de produse sensibile, comerţul dintre Elveţia şi ţările membre UE şi AELS este liber. Certificatul de origine în una dintre cele 19 state membre UE şi AELS (Elveţia este membră AELS) asigură circulaţia libera a mărfurilor, fără restricţii de cotă sau bariere vamale.
De asemenea, în relaţia Elveţia – UE, relaţie care pentru multe firme elveţiene este mai importantă decît piaţa locală, exista acord de liber schimb în domeniul serviciilor şi al transferului de capital. Şi piaţa forţei de muncă a cunoscut în ultima perioadă tendinţe pronunţate de liberalizare în special pentru specialiştii cu înaltă calificare, pentru cercetători şi pentru cadrele de conducere.
Între UE şi Elveţia sunt semnate şi intrate în vigoare 7 acorduri bilaterale în domenii de interes comun: libera circulaţie a persoanelor, transportul aerian, transportul terestru, agricultura, barierele tehnice în comerţul internaţional, piaţa de achiziţii publice, cercetare-dezvoltare. În acest fel toate barierele în calea comerţului vor fi eliminate treptat firmele elveţiene urmînd să aibă acces liber la o piaţă de 380 milioane de consumatori.
Ca parte în Acordul OMC privind Achiziţiile Guvernamentale, în Elveţia, în marea lor majoritate, achiziţiile publice se fac pe bază de licitaţii internaţionale. Criteriile discriminatorii au fost eliminate şi toţi participanţii sunt trataţi în mod egal.

Reguli generale cu privire la regimul vamal

Elveţia este membră a Convenţiei Internaţionale asupra Sistemului Armonizat de Codificare şi Descriere a Mărfurilor (HS) din 01.01.1988 şi are, prin urmare, un tarif vamal care corespunde acestui standard internaţional. Prin aderarea la Organizaţia Mondialã a Comerţului (1 iulie 1995), ea şi-a asumat şi obligaţiile ce decurg din aplicarea acordurilor în domeniul vamal şi netarifar.
Teritoriul vamal elveţian cuprinde şi Principatul Liechtenstein.
O caracteristica a sistemului vamal elveţian este dată de faptul ca taxa vamală se aplică pe unitatea de măsură (greutate brută, bucăţi, litri) şi nu la valoarea mărfurilor. Utilizarea acestui sistem face ca în Elveţia, sarcina vamală, în general, să fie mai redusă decît în alte ţări. Spre exemplu, în cazul mărfurilor industriale taxa vamală „ad valorem” corespunzătoare este în medie de 2% iar pentru maşini unelte rata variază între 0,2% şi 0,4%. Acest sistem favorizează importul mărfurilor cu greutate mică dar cu valoare mare, adică a mărfurilor de calitate ridicata.
Există totuşi unele bariere tarifare în scopul protejării produselor agricole locale.
Mostrele, mărfuri nedestinate vînzării, cu o valoare mai mică de 50 CHF pe produs sau 50 CHF pe lot în cazul produselor derivate din tutun, băuturilor alcoolice, medicamente şi produse cosmetice, sunt exceptate de la plata taxelor vamale.
În orice situaţie, excepatarea de la plata taxelor vamale nu înseamnă exonerarea de la efectuarea formalităţilor vamale. Documentele solicitate în acest scop sunt declaraţia vamală la care se ataşează factura, şi specificaţia de greutate. În cazul mărfurilor cărora se aplica cote preferenţiale sau al celor care se re-exportă se solicita şi certificatul de origine.
Mărfurile care rămîn temporar pe teritoriul Elveţiei pot fi depozitate în regim de port-franc, fără efectuarea formalităţilor de vamă şi fără plata taxelor vamale, transferul mărfurilor de la punctul de vamaă şi pînă la depozitul cu regim de port-franc fiind considerat tranzit. Depozitele cu regim special de port-franc sunt operate de companii private şi au caracter public, putînd fi utilizate de oricine este interesat. 
Administraţia Elveţiană a Vămilor (www.zoll.admin.ch ) poate furniza informaţii detaliate cu privire la regulamentul vamal, proceduri vamale simplificate, modalităţi practice de probare a originii mărfurilor,  regimul bunurilor introduse cu ocazia repatrierii sau informaţii referitoare la TVA aplicat mărfurilor importate.

Regimul general de import

Marea majoritate a mărfurilor pot fi importate liber în Elveţia. Există unele restricţii aplicate importurilor de produse agricole, produse petroliere, detergenţi şi ingredienţii acestora, îngrăşăminte, echipamente militare, arme, muniţie, materiale explozibile şi narcotice pentru care se solicita o autorizaţie specială. Permisul de import eliberat este valabil pe o perioada de maxim 1 an şi se acordă doar rezidenţilor şi companiilor cu sediul în Elveţia. Alte reglementari, de natura netarifară, se aplica medicamentelor, produselor cosmetice, detergenţilor, aparaturii electrice, echipamentelor de măsurare şi cîntărire, instalaţiilor de încălzire, recipientelor sub presiune. Aceste măsuri au rolul de a proteja sănătatea publica, de a asigura protecţia consumatorilor sau sunt legate de cerinţe de securitate ori de respectarea standardelor naţionale sau internaţionale.
Alte taxe care se aplică produselor din import, in plus fata de taxa vamala, sunt:

Pentru marea majoritate a produselor se aplica o cota fixa de TVA de 7.6%. Produsele de primă necesitate (produse alimentare şi băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice), medicamentele, anumite ziare, cărţi şi reviste beneficiază de un nivel redus de TVA de 2.4% .

Se aplică tuturor produselor cu conţinut de alcool, inclusiv celor cu uz industrial şi este calculată în forma CHF/100 Kg.

Se aplică tuturor produselor din tutun, băuturilor distilate, berii, autoturismelor, uleiurilor minerale, importate sau produse în Elveţia.

Importul autoturismelor şi al unor anumite autovehicule utilitare este impozitat cu o cota de 4% din valoarea autovehicolului.

Reguli de origine

Materiile prime şi componentele importante în Elveţia dintr-o ţară terţă pot căpăta statutul de marfă de origine elveţiană şi, în consecinţă, pot circula liber în ţările UE daca valoarea adăugată, creata prin prelucrare în Elveţia, reprezintă între 60% şi 80% din preţul de vînzare, în funcţie de produs.
Această prevedere este de interes, în special, în cazul produselor „high-tech”, produse cu greutate mică dar valoare mare. Astfel acestea pot fi importate cu taxe vamale aplicate la greutate şi apoi exportate, după prelucrare, fără taxe, în ţările europene.

Regimul străinilor

Conform legii, cetăţenii străini sosiţi ca turişti pot ramîne în Elveţia, fără obligaţia obţinerii unui permis special, o perioada care să nu depăşească 90 de zile. Pentru cetăţenii străini care investesc şi doresc să opereze propria afacere în Elveţia sau pentru managerii firmelor străine, în particular cei ai firmelor care desfăşoară activităţi generatoare de locuri de muncă, obţinerea permisului de rezidenţă şi a celui de lucru nu reprezintă o problemă.
În cazul cetăţenilor străini care doresc să lucreze pentru un angajator elveţian, intră în sarcina angajatorului elveţian să solicite autorităţilor eliberarea permisului de lucru şi a celui de rezidenţă.
Aprobarea şi eliberarea permiselor de lucru şi rezidenţă intră în sfera de competenţă a autorităţilor cantonale.
Au drept de rezidenţă şi membrii de familie ai unui deţinător al permiselor de lucru şi rezidenţă.
Tipurile de permis de lucru sunt:
Permis B            Autorizaţie de lucru de lungă durată;
Permis L             Autorizaţie de lucru de scurtă durată (stagiari, muncitori în construcţii, în industria   hotelieră, alimentaţie publică, agricultură, activităţi periodice pe o durată totală de maxim 120 zile anual);
Permis G Autorizaţie pentru lucratori frontalieri;
Permis N Autorizaţie de lucru pentru solicitanţii de azil;
Permis F             Autorizaţie de lucru pentru cetăţenii străini în situatţe de admisie provizorie;
Permis C              Autorizaţie de lucru şi şedere permanentă;

Dreptul nerezidenţilor de a achiziţiona bunuri imobiliare

Pînă nu de mult, persoanele fizice sau juridice, cu domiciliul în străinătate, sau companiile locale în care persoane rezidente în străinătate au o poziţie dominantă, puteau achiziţiona bunuri imobiliare în Elveţia, doar în baza unui permis special eliberat, în general, de către autorităţile cantonale. Modificările recente aduse legii au relaxat semnificativ condiţiile în acest domeniu . Astfel, în prezent, persoanele rezidente în străinătate pot achiziţiona liber în Elveţia bunuri imobiliare (terenuri şi clădiri) cu destinaţie de locuinţă principală sau utilizate pentru buna desfăşurare a activităţii de afaceri. Se solicită în continuare obţinerea prealabilă a permisului eliberat de autoritatea cantonală competentă pentru achiziţia caselor de vacanţă şi sunt interzise nerezidenţilor investiţiile directe în piaţa de locuinţe şi  tranzacţiile cu proprietăţi rezidenţiale.
Informaţii suplimentare se pot obţine de la Oficiul Federal pentru Justiţie ( www.bj.admin.ch ).

Masuri de protecţie a liberei concurenţe

Principiul care stă la baza economiei elveţiene este cel al pieţei libere. De aceea, restricţiile de orice natură care încă mai exista în calea liberei concurenţe vor fi gradual eliminate. Legea elveţiană antitrust a fost adoptată în 1995,  substanţial armonizată cu reglementările din cadrul UE, iar modificările ulterioare, şi-au propus, în principal, eliminarea oricăror posibilităţi de manifestare a concurentei neloaiale. Constituirea de carteluri nu este interzisa prin lege, însă orice tendinţă de orientare spre acţiuni abuzive este monitorizată şi adusă în faţa justiţiei. Legea federală cu privire la piaţa locală apără libera concurenţă şi asigură cadrul necesar de luptă împotriva măsurilor protecţioniste, de orice natură, luate la nivel cantonal sau comunal. Comisia pentru Libera Concurenta poate interveni în cazul în care există suspiciuni cu privire la apariţia unor restricţii în calea liberei concurente şi investighează cazurile de fuziuni care pot introduce efecte negative asupra pieţei libere.
Un alt organism de control al pieţei este Oficiul pentru Supravegherea Preţurilor care are ca sarcină principală urmărirea evoluţiei preţurilor şi semnalarea creşterilor abuzive sau menţinerea unor niveluri anormal de ridicate ca urmare a lipsei de concurenţă reală.
Alte informaţii utile se pot obţine de la:
Comisia pentru Concurenta (www.wettbewerbskommission.ch/site/e.html ) sau de la 
Oficiul pentru Supravegherea Preţurilor (www.preisüberwacher.ch ).

Protecţia proprietăţii intelectuale

Sistemul de protecţie al proprietăţii intelectuale este foarte dezvoltat în Elveţia. Solicitările de înregistrare a patentelor, mărcilor sau desenelor se pot depune la Institutul Federal pentru Proprietate Intelectuală (IGE) care este organismul responsabil de protecţia drepturilor comerciale şi de autor.
Informaţii suplimentare se pot obţine de la www.ige.ch .

Reguli cu privire la înregistrarea produselor

Din motive de protecţie a sănătăţii consumatorului, în scopul protejării mediului precum şi în vederea asigurării conformităţii cu standardele naţionale şi internaţionale importul şi comercializarea în Elveţia a medicamentelor, produselor cosmetice, agenţilor de curăţat, aparaturii electrocasnice, dispozitivelor de măsurare şi cîntărire, sistemelor de încălzire, vaselor sub presiune precum şi a motocicletelor se supun unor reglementari speciale.
Procedura de înregistrare în Elveţia a unui produs farmaceutic nou este considerată ca fiind una dintre cele mai rapide în lume şi durează numai circa 6 luni. Procesul de înregistrare este administrat de către Oficiul Internaţional pentru Controlul Medicamentelor – IKS (www.iks.ch ).
Cu privire la echipamentele medicale, Elveţia a adoptat în Medical Devices Decree (MepV) directivele UE în materie, ceea ce înseamnă ca pe piaţa elveţiană de echipamente medicale se aplica aceleaşi reguli ca şi în cadrul UE. Echipamentele medicale inscripţionate cu simbolul CE sunt considerate corespunzătoare pentru piaţa elveţiană daca sunt însoţite de prospect de prezentare al produsului scris în trei limbi (germana, franceza, italiana).

Sectorul financiar-bancar

Sectorul bancar reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei elveţiene şi absoarbe aproape 4% din populaţia activă. Băncile elveţiene gestionează bunuri în valoare de peste 3.300 miliarde CHF dintre care mai mult de jumătate provin din afara Elveţiei. Cu o lunga tradiţie în materie de stabilitate economică şi financiară manifestată în principal de nivelul scăzut al inflaţiei, o rată redusă a dobînzilor şi o monedă naţională puternică şi stabilă, Elveţia este considerată unul dintre cele mai mari centre financiare offshore din lume, devansand Londra, New York sau Frankfurt.
Deschiderea unei bănci, efectuarea de tranzacţii cu valori mobiliare, managementul fondurilor mutuale, sunt activităţi pentru a căror desfăşurare este necesară obţinerea aprobării Comisiei Federale Elveţiene a Băncilor – EBK (www.ebk.admin.ch ). În comparaţie cu alte state, sistemul bancar elveţian este mai puţin rigid din punct de vedere al reglementarilor.
În afara celor două bănci renumite UBS şi CS Group care se află printre cele mai mari instituţii bancare din lume, pe piaţa bancară elveţiană sunt prezente multe alte bănci locale şi peste 100 de instituţii financiare străine. Băncile cantonale, băncile regionale şi băncile de economii joacă un rol important în finanţarea proiectelor de investiţii.
Organizaţia cea mai importanta din sectorul bancar elveţian este Swiss Bankers Association (www.swissbanking.org ).
Conform legislaţiei federale, băncile sunt obligate să protejeze confidenţialitatea tranzacţiilor efectuate de câtre clienţi, în egală măsură elveţieni sau investitori străini. La solicitarea autoritarilor fiscale din tara de origine, motivată de suspiciunea de fraudă fiscală, se poate obţine, prin decizie judecătorească, suspendarea secretului bancar şi acordarea de asistenţă judiciară autorităţilor statului de origine a fondurilor. 
Tot în spiritul păstrării unui grad ridicat de discreţie al operaţiunilor în băncile elveţiene există posibilitatea utilizării de conturi nepersonalizate (numbered accounts). Titularul de cont este identificat doar printr-un număr însă contul nu este totuşi unul anonim, datele personale ale titularului fiind disponibile doar unui număr restrîns de lucratori ai băncii. În general, suma minima impusa pentru deschiderea unui  « numbered account » este de 100.000CHF. 
Informaţii suplimentare referitoare la sistemul bancar elveţian se pot obţine accesînd  www.locationswitzerland.ch .

Piaţa de achiziţii publice

Elveţia este parte la Acordul OMC asupra Achiziţiilor Guvernamentale care are ca scop liberalizarea pieţii de achiziţii publice şi vizează achiziţiile publice de mărfuri şi servicii care depăşesc ca valoare (valoarea se refera la valoarea unui lot si nu include TVA-ul) :
249.950 CHF la nivel federal;
383.000 CHF la nivel cantonal;
766.000 CHF la nivelul organizaţiilor publice cu activităţi în anumite domenii sectoriale precum furnizarea de apă, energie, transporturi, telecomunicaţii, precum şi lucrările de construcţii cu o valoare pe lucrare mai mare de 9,575 milioane CHF.
Nu se supun prevederilor acordului achiziţiile efectuate de câtre Swisscom (compania naţională de telecomunicaţii) şi CFF (compania naţională de căi ferate).
Conform legii, toate achiziţiile publice care cad sub incidenţa Acordului OMC se fac pe bază de licitaţie internaţională, anunţul de licitaţie se publică în « Feuille officielle suisse du commerce » (FOSC), iar participanţii la licitaţie, furnizori locali sau străini, trebuie sa se bucure de tratament egal.
Informaţii suplimentare se pot obţine  la www.beschaffung.admin.ch .

 

Sistemul de impozitare

Sistemul de taxe şi impozite în Elveţia este foarte complex şi se caracterizează prin existenţa a trei niveluri distincte : federal, cantonal şi comunal.

Această ierarhizare, precum şi faptul ca nu există termeni exacţi de definire a unui caz specific, fac din sistemul de impozitare elveţian unul destul de complicat. Legislaţia privind impozitarea precum şi cota de impozitare diferă substanţial de la canton la canton. Din aceste motive, de cele mai multe ori, firmele solicită autorităţilor care au emis regulile clarificari suplimentare sau apelează la serviciile unei firme de consultanţă.

La nivel federal corporaţiile sunt impozitate cu o cota fixă de 8,5% aplicată asupra profitului. În plus, fiecare canton are sistemul propriu de impozitare cu cote diferite de la canton la canton. Rata totală a impozitului pe profit la nivel federal, cantonal şi comunal se înscrie aproximativ între 14,42% şi 44,98% în funcţie de nivelul profitului şi locul de înregistrare a sediului. Întrucît impozitul pe profit face parte din categoria cheltuielilor deductibile, cota de impozitare efectivă a profitului variază.

Începînd cu 1 ianuarie 1998 cantoanele aplică o taxă asupra capitalului şi rezervelor corporaţiilor a cărei rată variază între 1.89 si 9.48 la mie.

Pentru marea majoritate a produselor şi serviciilor desfăşurate în Elveţia se aplica o cota fixă de TVA de 7.6%. Produsele de primă necesitate (produse alimentare şi băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice), medicamentele, anumite ziare, cărţi şi reviste beneficiază de un nivel redus de TVA de 2.4%. De asemenea, serviciile în domeniul hotelier (cazare, mic dejun) beneficiază de o cota redusa de TVA de 3,6% (3,5 % pana in decembrie 1998).

Marea majoritate a cantoanelor prevăd prin legislaţia fiscală proprie posibilitatea exonerării fiscale, totale sau parţiale, acordată întreprinderilor nou create care prin activitatea lor contribuie substanţial la dezvoltarea economică a cantonului sau a uneia din zonele de interes ale acestuia. Facilităţile fiscale acoradate sunt limitate în timp, perioada maximă în care compania poate beneficia fiind de 10 ani de la infiinţare.
Această facilitate se aplică, în mod egal, şi filialelor firmelor străine, stabilite în Elvetia.
Deoarece, impozitele şi taxele plătite la nivel cantonal şi comunal au o pondere semnificativă în totalul taxelor şi impozitelor pltite de o companie, facilităţile fiscale astfel acordate au o importanţă deosebită pentru compania beneficiar.